Delfinul

Please click on this link:

http://www.youtube.com/watch?v=6YXZemwJsH4




Delfinii sunt mamifere marine înrudite cu balenele şi marsuinii (Phocoena phocoena). Există în jur de 40 de specii de delfini în 17 genuri diferite. Delfinii variază ca dimensiune de la 1.2 m şi 40 kg (Delfinii Maui), ajungând până la 9.5 m şi 10 tone (Orca sau Balenă ucigaşă).
Se găsesc în întreaga lume, în special în apele puţin adânci din zonele de coastă. Delfinii sunt animale carnivore, hrănindu-se cu peşte şi calamari. Familia Delphinidae este cea mai mare din Ordinul Cetacea, fiind şi relativ recentă: delfinii au evoluat acum aproximativ 10 milioane de ani, în miocen.

Evoluţie şi anatomie


Evoluţie
Delfinii, împreună cu balenele şi marsuinii, sunt descendenţii unor mamifere terestre, cel mai probabil din Ordinul Artiodactyl. Strămoşii delfinilor moderni s-au adăptat la viaţă acvatică, cu aproximaţie, acum 50 de milioane de ani, în Eocen.
Scheletele delfinilor actuali prezintă în zona pelviană oase de dimesiuni mici, despre care se crede că sunt vestigii ale membrelor inferioare. În octombrie 2006 a fost capturat în apele Japoniei un delfin neobişnuit - acesta prezenta mici aripioare de o parte şi de cealaltă a zonei genitale, ceea ce i-a determinat pe cercetători să considere că acestea reprezintă o dezvoltare mai proeminentă a oaselor vestigiale ale membrelor inferioare.

Anatomie



Delfinii au corpul fusiform, hidrodinamic, adaptat inotului rapid. Innotatoarea puternica ii ajuta la propulsie in timp ce aripioarele pectorale si sistemul muscular al cozii asigură controlul direcţiei. Aripioara dorsală, în cazul speciilor care au o asemenea aripioară, contribuie la menţinerea stabilităţii în timpul înotului.
Deşi variaza în funcţie de specie, culorile delfinilor se incadrează într-un tipar de bază compus din tonuri de gri, de obicei cu partea dorsala de culoare mai inchisa.

Specii de delfin din fauna României

Singurele trei specii de delfin care pătrund în Marea Neagră sunt: Phocoena phocoena (marsuinul, focena sau porcul de mare), Tursiops truncatus (afalinul sau delfinul mare sau delfinul cu bot gros) şi Delphinus delphis (delfinul comun).
Până la ora actuală, au fost monitorizate în apele româneşti aproximativ 2300 de exemplare de delfini din toate cele trei specii existente în Marea Neagră. Astfel, au fost observate în decursul expediţiilor ştiintifice – 500-700 exemplare de afalin (Turpsiops truncatus ponticus), 700-1000 exemplare de marsuin (Phocoena phocoena relicta) şi 400-600 exemplare delfin comun (Delphinus delphis ponticus).



Delphinus delphis are spatele sur-negricios cu reflexe verzui, laturi cenuşii, abdomen albicios. Botul este potrivit de alungit, mandibula depşeşte maxila, iar fruntea este puţin turtită în partea anterioară. Se hrăneşte cu crustacei şi cefalopode. Urmăreşte cârdurile de sardele, hamsii şi peşti zburători. Are o lungime cuprinsă între 1,5-1,8 m şi o greutate de până la 55 kg (în cazuri excepţionale, ajunge la 100 kg). Durata maximă de viaţă a speciei este de 22 de ani (masculi) şi 20 de ani (femele). Trăieşte de-a lungul coastei, la adâncime mică.

Tursiops truncatus

Delfinul cu bot gros (Tursiops truncatus) are botul evident turtit, iar fălcile de aproximativ aceeaşi lungime. Spatele şi laturile corpului sunt negre, abdomenul având şi o zonă mai deschisă, cenuşiu alburie sau albă. Deasupra ochilor are o pată rotundă, cenuşie. Are o lungime cuprinsă între 1,9 m şi 2,5 m. Greutatea exemplarelor mature nu depăşeşte 150-200 kg (în cazuri excepţionale, delfinul cântăreşte 400 kg). Are o viteză de deplasare de 28-33 km/oră şi poate coborî la adâncimi de până la 90-100 m .

Sunt capabili sa despice apele marilor si oceanelor cu o viteza de doi metri pe secunda,ba chiar sa-si ofere uneori cate un mic sprint de 10m /s (adica sa inoate de cinci ori mai repede decat marii campioni olimpici), delfinii sunt cu adevarat cele mai gratioase si mai elegante vietuitoare din mediul marin.Placerea lor de a inota si de a face surf pe coama valurilor,in urma sau in fata marilor vapoare, uluitoarele lor salturi acrobatice fac din ei niste virtuosi fara seaman ai necuprinselor intinderi marine.



Delfinii sunt mamifere marine din familia cetaceelor.In functie de morfologia si modul lor de hraire differentiate,speciile de cetacee se grupeaza in doua subordine:
- Mysticeti
- Odontoceti

Desi seamana cu pestii,delfinii sunt inruditi cu ungulatele,mamiferele terestre cu copita.Stamosii balenelorsi ai delfinilor erau niste mamifere terestre cu labe scurte,de marimea unui lup sau vulpi,care nu prea aduceau cu vacile sau caii de azi.In urma cu 50 MA,unele dintre aceste mamifere,care traiau de-a lungul coastelor marii primareau inceput sa-si petreaca tot mai multa vreme in apa.Timp de 10 MA,aceste balene si delfini primitivi au dobandit un corp alungit si hidrodinamic, care le-a permis sa se deplaseze tot mai lesne in apele oceanice.

Membrele anterioare s-au transformat in inotatoarele ce le servesc la mentinerea directiei si la franare.In ceea ce priveste coada,atat pestii,cat si cetaceele o folosesc la inot,dar fiecare in felul sau. Ca toate mamiferele,cetaceele sunt inzestrate cu plamani,prin intermediul carora respira aer.Cand animalul revine la suprafata pentru a respira,acesta se deschide rapid, mai intai pentru a elimina aerul viciat,apoi pentru a inspira aer proaspat.Dupa o plonjare de durata,aerul expulzat poate atinge o vitaza de 150km/h. Toate cetaceele cu dinti,printre care se numara si delfinii,dispun de un sistem complex de saci si conducte chiar sub event.Facand sa circule aerul pe aici,delfinii produc toate acele sunete de care se servesc pentru comunicare si ecolocatie.



Cele 45 de specii de delfinide recenzate pe intreg globul au nu doar habitate foarte diferite,ci si comportamente,legaturi sociale moduri de reproducere specifice,precum si morfologii adaptate la mediile in care traiesc.Delfinul de apa dulce de pe Amazon,de pilda,o adevarata ralicva de acum 18 milioane de ani,e un animal indesat, oarecum lent,dotat cu o simpla bosa dorsala putin dezvoltata.Morfologia sa ii permite sa inoate fara greutata sub apele napadite de vegetatie, printre crengile si radacinile padurilor inundate in perioada revarsarilor.



Apele de coasta sunt ceva mai ferite de pericolele din larg.Totusi,cand viseaza,delfinii nu ezita sa se aventureze in larg.Mai putin indesati decat delfinii de apa dulce si mai putin zvelti decat semeniii lor pelagici,ei reusesc totusi sa treaca nevazuti in mediul lor.Altii,in acelasi scop,ca in cazul delfinului lui Hector,prezinta pe trup pete albe si negre alternate,care,in timpul deplasarii sub apa,fac ca silueta lor sa apara fragmentata,fapt care-i deruteaza adesea pe pradatori.