Alexander Graham Bell

Alexander Graham Bell (n. 3 martie 1847 în Edinburgh Scoţia, d. 2 august 1922 pe insula Cap Breton în Canada) a fost un om de ştiinţă, inventator şi, ulterior, industriaş american, care în anul 1876 a devenit prima persoană care a brevetat un dispozitiv capabil să emită şi să recepţioneze cuvintele rostite.

În transmiţătorul sau microfonul lui Bell, undele sonore loveau o diafragmă flexibilă de care era ataşat un magnet permanent. Diafragma şi magnetul vibrau, şi un efect numit inducţie electro-magnetică producea un curent variabil într-o bobină alăturată.

Acest curent variabil era transmis prin cabluri la un receptor în care trecea prin bobina unui electromagnet. Curentul variabil producea un câmp magnetic variabil, care făcea să vibreze o diafragmă subţire de fier, pentru a reproduce vibraţiile sonore iniţiale. Transmiţătorul lui Bell producea doar un semnal slab, fără mijloace de a-l amplifica.

Biografia



Învaţă până la vârsta de 14 ani în Edinburgh unde a învăţat latina şi greaca, după care continuă şcoala în Londra; pe bunicul său îl preocupă tehnica vorbirii, fiind interesat de un sistem fonetic de scris universal (alfabetic fonetic). Urmează pe tatăl său care este profesor şi predă la "House Academy pentru tehnica vorbirii şi muzică" din Elgin Scoţia, mai târziu predă la "University College pentru tehnic vorbirii" din Londra. Graham studiază până în anul 1870 anatomia şi fiziologia glasului uman. Părăseşte Anglia 1870 împreună cu tatăl său care doreşte clima mai sănătoasă a Canadei, după ce doi fraţi ai lui Graham mor de tuberculoză.

Descoperirea istorică a telefonului în 1876 care după introducerea în sistemul de comunicaţie internaţional fiind la început firma "Bell Telephone Company", devenind ulterior un concern gigant de comunicaţie A & T. În anul 1876 se căsătoreşte cu fiica surdă a unui partener de afaceri Hubbard, căsătorie din care va avea două fiice şi doi fii care mor în copilărie.
În anul 1882 primeşte cetăţenia americană (a SUA), până la moartea sa se ocupă mai ales cu studiul eugenic al surzeniei Francis Galton (1822-1911) care este de fapt o fază preliminară a studiilor genetice la om.

Alexander Graham Bell şi telefonul



Deja în 1861 profesorul german Philipp Reis a descoperit un "aparat de vorbit la distanţă" care funcţiona, mulţumindu-se cu acesta şi fără a căuta perfecţionarea lui. La scurt timp după aceasta, Elisha Gray şi Antonio Meucci experimentează in USA transmiterea sonoră prin cabluri electrice.

In anul 1873 Bell încearcă să perfecţioneze "telegraful harmonic". Aceste experimentări ale lui au folosit mai târziu la înregistrarea sonoră. Construieşte "fonoautograful" care înregistrează tonul pe un cilindru înnegrit cu funingine.
Directorul şcolii "Clarke School for the Deaf" "Gardiner Greene Hubbard" şi "Thomans Sanders" aflând de cercetările "telegrafului harmonic", oferă finanţarea lor.



Bell descoperă întâmplător transmiterea tonului, cu toate că nu reuşeşte din nou să-l reproducă. La 14 februarie 1876 i se acordă patentul pentru descrierea fenomenului, cu solicitarea de a trimite un aparat care funcţionează.
Acordarea patentului are loc cu câteva ore înaintea lui Elisha Gray care a realizat aceaşi descoperire. După această descoperire Bell ajunge împreună cu Thomas Sanders şi Gardiner G. Hubbard proprietarul "Bell Telephone Company".